5 apr. 2015

Sf. Narcis Înaintestătătorul Primei Iubiri


  Ieri seară, o narcisă din buchetul de pe masă se uita intens la mine, cu pistilul holbat direct în ochii mei. Mi se părea mie ceva ciudat aici, şi stând să mă gândesc ce făcusem mai-nainte, mi-am dat seama.

  Dumnezeu Tatăl îl făcuse pe om întru chipul şi asemănarea lui, citisem eu în Poimander, care continua cu adaosul: îl iubea pe om ca pe propriul fiu, căci se iubea pe sine (18-9). Asta este mai lămurit, gândii eu, decât dacă ai spune doar că îl iubea pe om ca pe propriul fiu. A amuşinat ceva important nasul misticului, şi păstrând ideea agăţată într-un colţ al minţii, am recunoscut-o imediat când am regăsit-o mai încolo: după ce omul originar străpunge cele şapte cercuri ale lumii, se recunoaşte în natură ca şi cum s-ar oglindi în apă. Urmează dragoste la prima vedere...