25 iul. 2013

Santiago de Compostela

Sau "Unitatea temporală a tuturor trăirilor unui eu".

Campus stellae:
Mă uitai la un film cu actorul de mai sus cu îndoiala persistentă că e sau nu e Jean Pierre Leaud:

o comedie melodramatică despre reîncarnare. Cele două înfăţişări sunt anacronice, cu o diferenţă de vreo 20 de ani. Apoi mi-am amintit de amanta lui din Baisers voles, Delphine Seyrig:

care joacă rolul prostituatei din Calea lactee a lui Bunuel:


despre care li se spune celor doi vagabonzi, la începutul filmului: "Mergeţi [la Compostela], luaţi-vă o prostituată, şi aveţi cu ea copii bastarzi. Pe primul îl veţi numi Tu nu eşti poporul meu, iar pe al doilea Nu mai există milă". 
Tot aici, după vreo jumătate de oră, în salonul restaurant al unui hotel unde personalul de serviciu şi ospătarii discută istoria creştinismului, dogme şi erezii monofizite, se aşează la masă Domnul şi Doamna, care se interesează despre subiectul discuţiei:
Ospătarul: - Ne întrebam de ce - deşi în perioada respectivă erau mulţi vindecători şi predicatori, Simon Magul de exemplu -, de ce doar Hristos a fost singurul care a reuşit?
Doamna: - Deoarece era singurul care era Dumnezeu.
Ospătarul - Bineînţeles, doamnă Garnier. Aţi dori nişte scoici ca aperitiv? Sunt foarte proaspete."

Sau, mai pe şleau: "... chiar dacă între toate obiectualităţile individuale percepute şi amintite ale trăirilor noastre poziţionale persistă într-adevăr acea unitate, [...] de care ele dispun pe baza poziţiei lor temporale absolute în cuprinsul lumii obiective - o unitate ce poate ca atare să fie făcută intuitivă -, această posibilitate de coeziune dispare de bună seamă în cazul obiectualităţilor fanteziei. Dat fiind însă că toate trăirile noastre sunt constituite laolaltă în fluxul aceleiaşi conştiinţe interne a timpului, noi putem, cu toate acestea, să realizăm ca atare o coeziune intuitivă între toate obiectualităţile constituite în cuprinsul său." (E. Husserl - Experienţă şi judecată, ed. Humanitas, 2012; p. 268).

23 iul. 2013

Făt frumos din naştere

Zi de groază şi îngrijorare pentru admiratorii casei regale canadiene. Aflasem de câteva zile dinainte de rodul iubirii carnale ce stă să iasă la lumina zilei, dar azi am aflat despre dimineaţă de travaliul regal al tinerei viitoare mame maiestuoase. Apoi, din oră în oră au început să apară ştiri cu fătul care nu apare. Nu înţelegeam de ce turiştii mâncători de faimă regală din faţa spitalului erau veseli, când mie îmi creştea angoasa cu fiecare ştire negativă repetată la intervale regulate de timp. 
Noaptea, am aflat vestea cea bună. Casa regală are un al treilea pretendent la coroană. Se născuse deja pe la 16 jumate, dar ştirea ne-a lovit abia la lăsarea întunericului în minţile şi sufletele noastre. Jurnaliştii de serviciu ne preveniseră totuşi că doar regina e informată prima de naşterea fătului princiar, excluzând, fireşte, medicii şi moaştele participante la eveniment cu acces direct la sursă.