31 mai 2011

30 mai 2011

Structura cunoaşterii

În sfârşit a fost descoperită gena care îi face pe oamenii de ştiinţă să explice orice comportament uman prin explicaţii genetice!


Cel mai Mare festival de teatru de la Sibiu

Creatorul său, domnul Constantin Chiriac, despre festival şi chestii din el: "e un rol foarte frumos",

"ideea exceptionala a lui Purcarete",

"un spectacol cu o deschidere de forte uriase, grandioase",

"un spectacol despre viata", "Despre viata cu tot ce inseamna pasiunea, colcaiala, societatea, aberatia, nebunia ei, cu toate astea",

"m-a distribuit in Vladimir, stiindu-ma cum gandesc. Vladimir era un filosof, era cel care conducea",

"Iancu Pampon, un rol extraordinar",

"Ce a facut el, toata cercetarea asta extraordinara",

"cea mai importanta cladire de arte ale spectacolului din Romania",

"un spectacol cu o muzică extraordinară",

"Delta Dunarii… un miracol",

Etc. etc.

Şi o frază care ne lămureşte: "La baza sunt orator, acesta a fost visul meu."

Dar domnul C. Chiriac va rămâne etern în sufletele noastre ca figura "extraordinară" - ca să folosim expresia dumnealui - a lui mă Nilă, m'! din Moromeţii.

Discuţia despre activitatea dumnealui în comisia pentru capitalele culturale europene nu e chiar aşa extraordinară, dar o puteţi vedea aici.

Şi o replică inegalabilă şi minunată a unui comentator de pe Hotnews despre domnul Chiriac: "mi-a dat impresia ca este o combinatie dintre Florin Piersic , Chuck Norris si Dalai Lama"

PS: În legătură cu vocaţia comică a unui actor: şi aceasta poate fi ratată, de pildă dacă respectivul se ia prea în serios. Ce comedii ar fi avut Franţa dacă Molière ar fi continuat să facă ceea ce simţea că e chemarea lui, tragedia clasică? Ceea ce pune o altă întrebare: cât de comic poate fi un actor comic ratat? Nu cumva mai comic decât unul reuşit? Să-l aplaudăm aşadar!