21 mai 2011

Din nou Mitică

Ostenit, după un chef:

- Mă duc să trag jaluzelele la ferestrele sufletului.

17 mai 2011

Nimic nu e-n neregulă, totul e bine, sau invers.

Pentru cine e neştiutor în privinţa capacităţilor argumentative ale magistraţilor români, nişte mostre. Ca să ştiţi cum o să sune şi aşa-numitele "motivaţii" ale deciziilor judecătoreşti cu care, de-a lungul vieţii, s-ar putea să vă întâlniţi; gen:

Mona Pivniceru, presedintele AMR: "Toata lumea vorbeste despre raspunderea magistratilor, dar in realitate toti se gandesc la sanctiunea care ar putea fi aplicata judecatorului." [Înţelegem de aici că de fapt judecătorul ar trebui să fie responsabilizat prin altceva decât sancţiuni, ca de pildă propria judecată morală, forul interior etc. Dar asta vine de la sine, la fel ca funcţionarea sistemului juridic în România.]
Aceeaşi: "este un neadevar ce ni s-a prezentat astazi, aici, ca judecatorii din Romania sunt refractari la raspundere. Proiectul de lege privitor la raspunderea magistratilor a fost facut de Asociatia Magistratilor din Romania, in colaborare cu UNJR. Discutia s-a blocat la mecanismul in virtutea caruia judecatorul poate fi expus raspunderii materiale. In opinia mea, se doreste ca judecatorul sa raspunda pentru orice hotarare pe care o da". [Aşadar nu doar că există o discuţie, dar ea mai e şi blocată - probabil tot de la sine, ca cele de mai sus. Pentru că judecătorul e responsabilizat taman pentru deciziile pe care le ia?]

În acelaşi ton luminos raţional, declaraţia unei judecătoare achitată după un proces: "Mi s-a parut o sentinta corecta, dreapta. In sfarsit Dumnezeu a facut dreptate!" Oare a aflat asta din motivaţia curţii?


16 mai 2011

Stephen Hawkins, acest Antieinstein moral

Din exactitatea fizicilor contemporane, se ridică tot mai des glasul sintetic al unei noivechi morale. Cum începe un articol despre personalitatea fizicianului:

"Stephen Hawking, cunoscut pentru teoriile sale despre gaurile negre si despre nasterea universului, este paralizat de la 21 de ani si i se spusese de atunci ca nu mai are multi ani de trait. Insa, a ajuns la 69 de ani si a profitat din plin de viata..."

Asta cu profitatul din plin de viaţă îmi aminteşte de bancul cu orbul care îl întreabă pe paralitic:

- Cum îţi merge?

- Cum vezi...

În acelaşi ton, o problemă pentru moraliştii relativişti etc.: Dacă aţi avea de ales între moarte şi o viaţă ţintuită în scaunul cu rotile care nu îţi mai permite decât satisfacţii intelectuale, ce aţi alege? Luaţi în considerare că odată viaţa satisfăcută intelectual în paralizia ei, problema alegerii iniţiale e de neconceput, şi moralitatea oarbă...
Morală sau viaţă, viaţă sau morală? O mors! O mores!

PS: Asta trecând peste dilema de a şti cine e mai răsărit: cel care mulge ţapul, sau cel care îi ţine ciubărul. Pusă de stilistica jurnalisteză citată citând nestematele fizico-stilistice.