15 iul. 2011

Şopârlă+Lostriţă=Crocodil

Noi românii nu avem nevoie de thrillere, că ne speriem singuri unii pe alţii, când e vorba. De altfel, de-aia nici nu prea au şansă de turnare filmele astea la noi: în State, poliţia şi alte autorităţi nu intervin până nu au probe, nu a avut loc o ameninţare efectivă; sunt sclavii birocraţiei şi ai procedures, în timp ce viaţa cu înspăimântătorul ei tâmpiţel lucrează raţionalitatea pe la spate.

La noi nici vorbă de aşa ceva, autorităţile reacţionează imediat la viaţa - stupidă sau nu - pe care o propăşesc: vede un copil două fălci care se cască ameninţătoare spre el - au şi venit autorităţile cu sonarul să măture j-de kilometri pe Lăpuş. Îmi închipui o situaţie foarte comică în momentul în care chiar l-ar găsi: cei cu sonarul ar spune că nu e responsabilitatea lor să-l pindă, ei doar l-au căutat şi l-au găsit - şi-au făcut treaba. Probabil invocarea stafiei lui Steve Irwin de către babele din sat ar rezolva problema, că l-am văzut eu că mai apărea în nişte episoade din Southpark cu o ţeapă de pisică de mare în piept. Le-ar prinde crocodilul cu mâinile şi picioarele goale.

În orice caz, localnicii iau şi ei treaba foarte în serios, şi se lipsesc de băi binefăcătoare în râu tocmai acum pe canicula asta. Nu e greu să ne imaginăm cât de uşor de manipulat e o astfel de masă de manevră - cu autorităţile ei în frunte - în caz de, să zicem, "revoluţie". Dai un telefon de la centru - "un batalion de tancuri se îndreaptă spre oraşul vostru", sau "apa din oraşul vostru a fost otrăvită de terorişti", şi le-ai dat de lucru în altă parte decât acolo unde ar trebui să se concentreze energiile revoluţionare (cum se zice microbistic "a trimite după seminţe"). La nivel local, apar grupări de cetăţeni cu iniţiativă care găsesc teroriştii pe cont propriu şi îi linşează instant, sau ca în cazurile din Bucureşti de săptămâna trecută, se apucă să arunce cu pietri după ambulanţele care fac trafic cu copii din carne vie.

Niciun comentariu: