17 mai 2011

Nimic nu e-n neregulă, totul e bine, sau invers.

Pentru cine e neştiutor în privinţa capacităţilor argumentative ale magistraţilor români, nişte mostre. Ca să ştiţi cum o să sune şi aşa-numitele "motivaţii" ale deciziilor judecătoreşti cu care, de-a lungul vieţii, s-ar putea să vă întâlniţi; gen:

Mona Pivniceru, presedintele AMR: "Toata lumea vorbeste despre raspunderea magistratilor, dar in realitate toti se gandesc la sanctiunea care ar putea fi aplicata judecatorului." [Înţelegem de aici că de fapt judecătorul ar trebui să fie responsabilizat prin altceva decât sancţiuni, ca de pildă propria judecată morală, forul interior etc. Dar asta vine de la sine, la fel ca funcţionarea sistemului juridic în România.]
Aceeaşi: "este un neadevar ce ni s-a prezentat astazi, aici, ca judecatorii din Romania sunt refractari la raspundere. Proiectul de lege privitor la raspunderea magistratilor a fost facut de Asociatia Magistratilor din Romania, in colaborare cu UNJR. Discutia s-a blocat la mecanismul in virtutea caruia judecatorul poate fi expus raspunderii materiale. In opinia mea, se doreste ca judecatorul sa raspunda pentru orice hotarare pe care o da". [Aşadar nu doar că există o discuţie, dar ea mai e şi blocată - probabil tot de la sine, ca cele de mai sus. Pentru că judecătorul e responsabilizat taman pentru deciziile pe care le ia?]

În acelaşi ton luminos raţional, declaraţia unei judecătoare achitată după un proces: "Mi s-a parut o sentinta corecta, dreapta. In sfarsit Dumnezeu a facut dreptate!" Oare a aflat asta din motivaţia curţii?


Niciun comentariu: