23 mar. 2011

Din ce film e materialul fantasmatic următor?

Cred că prima poză e prea evidentă, dar e prea haioasă ca să nu o pun.





















Cineva comentează despre film două chestii la mintea cocoşului şi tocmai de aceea proaste: că face o trecere de la lumea basmului la cea a realităţii şi invers. Şi că pentru că era neutru politic, a fost difuzat în perioada cea mai neagră a dictaturii din RSR.
Filmul e profetic tocmai în locul despre care comentariile de genul celor de mai sus sunt oarbe: vederea televizuală. Filmul e, în momentele lui geniale, o fantasmă despre televiziune ca origine a fantasmelor. Şi e profetic în prezumţia de putere pe care o acordă acesteia de a schimba realitatea poveştilor: apare un film mut cu dictatorul judecat şi împuşcat ca porcul de Crăciun - gata, suntem un popor liber. Se trage în Piaţa Palatului - sunt teroriştii. Rumburak apare la tv şi spune povestea cu Scufiţa Roşie - Scufiţa Roşie îl mănâncă pe lup.
Trecerile din lumea poveştilor în cea reală nu sunt "reale" decât la tv - dar nu sunt nici doar poveşti. În felul acesta, în lumea poveştilor ajung să crească peste noapte blocuri, şi piticii să se-ntrebe în jurul unui closet ce-o fi asta: unul cade acolo şi trage din greşeală apa peste el însuşi. altul zice că e jacuzzi şi că să se bage cu toţii acolo. Şi cum mai seamănă cu realitatea suprarealistă vizita de lucru a tovarăşei prinţese la fabrica de gunoi, unde găseşte o conservă nounouţă şi îl ceartă pe tovarăsul cu producţia: "ăsta-i gunoi?" La care tovarăşul ia cutia, o calcă de două ori şi o înapoiază: "mă iertaţi, am îmbunătăţit-o!" (toate acestea în episodul 7: "Poveştile la gunoi").
"Televiziune" e de pildă globul de sticlă în care vezi "ce vrei tu": dar nu vezi că de fapt, ceea ce vezi e doar ceea ce vrei tu. Vedem la distanţă pentru că ne dorim să vedem la distanţă, dar nu vedem decât ceea ce ne dorim.

Niciun comentariu: