12 dec. 2008

DOUĂ BROASTE

- (încă un) basm japonez -

Motto:
"De călătoreşti destul de departe,
te vei întâlni pe tine însuţi.
Şi vei fi grozav de confuz
."

"...pe gânduri în faţa spectacolului captivant al unui sugar în faţa oglinzii, când acesta încă nu stăpâneşte mersul şi nici chiar statul în picioare, dar chiar reţinut de vreun suport uman sau artificial, surmontează într-o desprindere victorioasă piedicile acestui sprijin pentru a-şi surprinde propria atitudine într-o poziţie mai mult sau mai puţin aplecată, redresându-se apoi pentru a fixa aspectul instantaneu al imaginii".

Jacques Lacan - Stadiul oglinzii ca formator al funcţiei eului


Cică odată trăiau în Japonia două boaşte, una într-un şanţ din Osaka, la malul mării, alta într-un pârâiaş limpede care şipotea ("pâr-pâr") prin mijlocul oraşului Kyoto. Le voi numi în cele ce urmează, din raţiuni de economie de exprimare - se înţelege de la sine de ce astfel de raţiuni sunt necesare, deşi e vorba totuşi doar de o scurtă povestire care are tot atâtea poante câte şi broaşte în ea - "broasca Osaka" şi "broasca Kyoto", cu referire la oraşul de sorginte al fiecăreia (fireşte. Dar şi dacă am numi broasca din Kyoto "broasca Osaka", şi reciproca, tot nu le-am confunda).
Şi la un moment dat se gândesc ele să-şi cunoască ţara minunată care este Japonia şi să vadă şi alte locuri. Pornesc ele într-o dimineaţă frumoasă de primăvară pe drumul care mergea dus-întors de la Kyoto la Osaka, drum lung şi care trecea peste culmea unui munte, taman pe la mijlocul lui. Oac-hop hop-oac, când ajung pe vârful muntelui - hoc-poc - ce le fu dat să vadă fiecare: altă broască, fiecare!
Mult se mai mirară şi-şi povestiră fiecare cum pornise la drum, de dorul de a-şi vedea ţara şi alte oraşe. Mai liniştite acum, ce se gândiră ele: "de pe vârful muntelui, am putea să ne uităm să vedem dinainte locurile pe care vrem să le vizităm." Dar cum era să se ridice în picioare ca să vadă, că doar erau broaşte? Şi atunci se sprijiniră fiecare pe cealaltă cu labele din faţă, înălţându-se pe cele din spate. Însă aşa cum broaştele au ochii pe spatele capului lor turtit, amândouă uitară că de fapt se uită înapoi: Osaka se uita la Osaka, şi Kyoto la Kyoto.
"Fir-ar!... Kyoto e exact ca Osaka!" "Baka! Osaka e exact ca Kyoto!" Şi hotărându-se că nu are rost să mai bată degeaba atât amar de drum - după ce oricum bătuseră degeaba atât amar de drum - se întoarse fiecare acasă.