9 iun. 2007


Japonezi de Sibiu






Am mai luat o ţeapă şi la festivalul ăsta de teatru de Sibiu, cu aşa-zisul teatru japonez tradiţional. Nu că aş fi eu cine ştie ce cunoscător al tradiţiei autentice japoneze: gustul de prefabricat pe presupusul gust al publicului îl putem avea oricum de la noi de-acasă. Şi despre asta era vorba în ambele eşantioane pe care le-am nimerit (un Hamlet de anul trecut despre care poate o sa spun altădată, pentru ca oricum e complicata treaba şi cu reprezentările lui evropeneşti, şi anul ăsta - o legendă coreeană). Dar întrebarea cheie de insatisfacţie e următoarea: "Bine-bine, puteţi să îi şi maimuţăriţi pe europeni cu înţelegerea teatrului ca dramatizare (desfăşurarea unei interiorităţi a personajelor care îşi justifică acţiunile prin dialog, ceea ce dă iluzia unui realism psihologic care acoperă cu totul situaţia de joc-teatral, etc.), dar la ce naiba nu apare şi ceea ce e la modul cel mai propriu japonez-teatral, ca de pildă spectacolul care nu mai re-prezintă, ci face ce arată (cum e în noh mişcarea, dansul, cântecul măştii)?"

8 iun. 2007

Vulpea-ceainic


Vulpea-ceainic
- basm japonez de ceai -

Un moşneag nevoiaş salvează într-o zi o vulpe din mâinile unor copii care se jucau sadistic cu ea. Îi dă drumul în pădure, şi-şi vede mai departe de treburile vieţii lui. Spre sărbătoarea Anului Nou, supărat că nu are bani să sărbătorească cum se cuvine, cu baba lui, se plimba posac prin pădure când ce să vezi – îi iese vulpea în cale. „Moşule, eu pot să te ajut”, ’ce vulpea. „O să mă transform într-un ceainic frumos de bronz, şi tu să mă duci de vânzare preotului de la templul şaolin. Să-i ceri pentru mine nici mai mult nici mai puţin de trei ryo.”
Se duce moşul la templu. Preotului i se pare frumos ceainicul, şi preţul potrivit. Îl ciocăneşte cu degetul şi aude un sunet plăcut armonios ca vântul primăvara prin florile de cireş! Pleacă moşul cu banii, iar ucenicul preotului dă să pună de un ceai. Freacă bine mai întâi cu o perie aspră ceainicul, să-l cureţe, cînd aude: „M-ai julit tot, ce vrei, să mă despieliţezi?”. Ucenicul aleargă speriat la preot să-i spună că ceainicul grăieşte. „Întradevăr, ’ce hâtru preotul, are un sunet plăcut ca şi cum ar cânta cu voce omenească! Lipseşti de-aici şi fă odată ceaiul ăla!”. Ucenicul pune apa, şi ceainicul pe foc. Când să dea în fiert, ceainicul sare de pe foc şi aleargă chelălăind în pădure. Sfârşit. „V-am spus că era fermecat ceainicul, insistă ucenicul pe lângă maestru”. Drept pedeapsă preotul l-a pus să măture curtea trei zile şi trei nopţi.

Cisnadioara Crepusculara


"Cisnadioara Crepusculara" - asta se intampla cand incerci sa fotografiezi un uliu cu soarele in fata: apare un OZN.

7 iun. 2007

Tâmplărie PVC




Îmi iau adio vechilor rame de lemn de la ferestre,
Care lăsau să intre frigul când era frig,
să şuiere vântul când era vânt,
kata physin.
Cu ele eram adăpostit, nu închis,
Faţă de vântul de afară, faţă de frigul de afară.
De-acum înainte praful se va aşterne
Securizat, etanşeizat, ermetic, sigilat
în camera uscată.
Când geamul va fi deschis, va fi deschis,
iar când va fi închis, va fi închis.

grozavă închidere!