8 iun. 2007

Vulpea-ceainic


Vulpea-ceainic
- basm japonez de ceai -

Un moşneag nevoiaş salvează într-o zi o vulpe din mâinile unor copii care se jucau sadistic cu ea. Îi dă drumul în pădure, şi-şi vede mai departe de treburile vieţii lui. Spre sărbătoarea Anului Nou, supărat că nu are bani să sărbătorească cum se cuvine, cu baba lui, se plimba posac prin pădure când ce să vezi – îi iese vulpea în cale. „Moşule, eu pot să te ajut”, ’ce vulpea. „O să mă transform într-un ceainic frumos de bronz, şi tu să mă duci de vânzare preotului de la templul şaolin. Să-i ceri pentru mine nici mai mult nici mai puţin de trei ryo.”
Se duce moşul la templu. Preotului i se pare frumos ceainicul, şi preţul potrivit. Îl ciocăneşte cu degetul şi aude un sunet plăcut armonios ca vântul primăvara prin florile de cireş! Pleacă moşul cu banii, iar ucenicul preotului dă să pună de un ceai. Freacă bine mai întâi cu o perie aspră ceainicul, să-l cureţe, cînd aude: „M-ai julit tot, ce vrei, să mă despieliţezi?”. Ucenicul aleargă speriat la preot să-i spună că ceainicul grăieşte. „Întradevăr, ’ce hâtru preotul, are un sunet plăcut ca şi cum ar cânta cu voce omenească! Lipseşti de-aici şi fă odată ceaiul ăla!”. Ucenicul pune apa, şi ceainicul pe foc. Când să dea în fiert, ceainicul sare de pe foc şi aleargă chelălăind în pădure. Sfârşit. „V-am spus că era fermecat ceainicul, insistă ucenicul pe lângă maestru”. Drept pedeapsă preotul l-a pus să măture curtea trei zile şi trei nopţi.

Un comentariu:

Val spunea...

ROFL.
Masochistă vulpea, sadic preotul.