22 feb. 2018

Forța Munților




GoetheCălătorii în Italia, De la Karlsbad la Pasul Brenner


   La șes, vremea rea sau bună e resimțită ca atare după ce s-a format deja, în timp ce la munte ești martor la apariția și formarea ei. M-am întâlnit adesea cu fenomenul când în călătorii, plimbări, la vânătoare, zi și noaptea prin pădurile din munți, zăboveam printre piscuri înalte (...).
   Când contemplăm munții mai de aproape sau de mai departe, și vedem culmile lor ba strălucind în soare, ba învăluite în ceață sau bătute de norii furtunii, biciuite de ploaie, acoperite cu zăpadă, atunci toate acestea noi le atribuim atmosferei, căci vedem și cuprindem degrabă cu ochii noștri mișcările și transformările ei. Dimpotrivă, munții stau în fața simțurilor noastre externe nemișcați, în forma lor maiestuoasă. Îi considerăm lipsiți de viață, căci sunt încremeniți; îi credem inactivi, pentru că stau pe loc. Însă de multă vreme eu unul nu pot să mă dezic de a le atribui, în cea mai mare parte, o forță interioară, liniștită, ascunsă, lucrând asupra modificărilor ce se arată în atmosferă. Anume, sunt încredințat că masa pământului în genere, și prin urmare și înălțimile lui în special, nu exercită o forță de atracție constantă și uniformă, ci aceasta forță de atracție se exteriorizează într-o anume pulsare, astfel încât ea este fie mai puternică, fie mai slabă, prin cauze interne necesare, și probabil de asemenea prin cauze externe întâmplătoare. Orișicât de limitate și rudimentare ar fi încercările noastre de a explicita aceste oscilații, atmosfera este îndeajuns de delicată și extinsă pentru a da seama de aceste efecte tăcute. Dacă acea forță de atracție se micșorează cât de puțin, deîndată greutatea și elasticitatea scăzute ale aerului ne indică aceasta. Atmosfera nu mai poate susține umezeala distribuită în ea în mod chimic și mecanic: norii coboară, cade ploaia, iar norii grei se îndreaptă spre șes. Dacă forța gravitațională a muntelui crește, deîndată elasticitatea aerului se reface, și reies de aici două fenomene importante. Pe de o parte, munții adună în jurul lor mari mase de nori, le țin strâns pe loc, ca un pisc secund deasupra lor, până ce acestea, datorită conflictului intern dintre forțele electrice, se descarcă prin fulgere, ploaie și ceață. În al doilea rând, asupra rămășițelor acționează în continuare aerul elastic, care este capabil acum din nou să susțină apa, să o disperseze și să o prelucreze. Am asistat o dată la destrămarea vădită a unui astfel de nor: se agăța de culmea cea mai înaltă, luminat de apusul soarelui. Încet, încet, capetele sale se separară de el, câteva fire se desprinseră parțial și rămaseră ridicate în înalt; apoi și acestea dispărură, iar după ele întreaga masă dispăru și ea treptat, ca o haină destrămată de o mână invizibilă sub ochii mei.
   
   (...) căci nu doar distanța față de Pol formează clima și vremea, ci și lanțurile muntoase, și în special cele ce străbat ținutul de la est la vest. În acestea apar întotdeauna marile modificări, iar ținuturile dinspre nord au cel mai adesea de suferit din cauza lor.

Real News

Doggo Trucker:






20 feb. 2018

Hidrologie și libertate





Nechibzuita noastră muncă 


[14] Această măsură ce domnește în natură, în măreția și unitatea sa unică, ce se manifestă în fiecare ființă vie și în fiecare organism, este legea cursului circular etern, determinat în cazul fiecărui organism de o durată și o viteză specifice.
Dacă acest curs circular, prin care orice eveniment stă sub puterea trecutului, este încetinit, sau împiedicat, sau inhibat în orice alt fel printr-o forță ce intervine asupra lui din afară, atunci el nu mai poate sluji determinării măsurii sale, căruia îi este supus împreună cu toate celelalte lucruri din natură. Organismul afectat astfel rămâne înapoiat, deviază de la direcția marelui flux, și toate organismele legate de prosperitatea sau decăderea sa cad pradă morții, întru care se corupe în cele din urmă și mâna nechibzuită ce a intervenit și a deranjat întregul.

[15] Forța cauzatoare aici este intelectul nostru și metoda lipsită de suflet creată de el, precum și tehnologia noastră fără de lege și perturbantă, iar toate împreună sunt cauza deranjării cursului apei și sângelui pământului. Iar atunci când însuși tempo-ul desfășurării proprii al acestor creații ale unei civilizații anorganice este distrus, atunci prăbușirea aceasta nu este nicidecum doar o criză trecătoare, ci colapsul vădit al unei construcții culturale avântată fără fundament în înălțimi, prin care și ultimele rămășițe ale unei culturi autentice sunt deopotrivă dărâmate.



Natura cunoaște doar căi ocolite
[17] Cum am putea proceda altfel? este întotdeauna întrebarea pusă. Răspunsul e simplu: taman invers decât până acum.
Nu e nevoie decât de niște simple reflecții pentru a înțelege că natura bate mereu căi ocolite. Numai noi, oameni încăpățânați, găsim cu cădere să ne deschidem doar căi directe. (...)

Ființa apei
[18] Suportul cursului circular ce susține viața în întregul ei, este apa. În fiecare picătură de apă sălășluiește o zeitate, căruia cu toții îi slujim, viața, sufletul substanței „prime” (apa), ale cărei meandre și maluri sunt vasele capilare ce ne străbat și în care ea se învârtejește.
Fiecare curs de apă, constând din voință și rezistență, arată o operă constructivă, și ne avertizează să îngrijim de vasele ce sunt primele și cele mai importante forme corporale, în care pulsează produsul acestei puteri duale.
Fiecare bătaie de puls este o venă a acestei vieți ce își construiește propriile ghidaje și conexiuni, în așa fel încât să dozeze devenirea vieții din pământ, și să o ridice în înalt, unde devine ușoară, frumoasă și liberă.
Noi oamenii, aflați pe treapta cea mai înaltă a acestei construcții și dominând de departe, suntem înzestrați cu intelect și rațiune, și totodată comitem cea mai mare prostie imaginabilă, trudindu-ne mereu să regularizăm aceste cursuri de apă pornind de la malurile lor. Așadar să le influențăm mecanic, în loc de a respecta apa ca ființă.
Cât de nechibzuită e această muncă, reiese din simpla menționare a faptului că malul este totuși doar un rezultat secundar, iar ceea ce e primar este ființa ce îl construiește, anume apa.
A regulariza apa pornind de la maluri, înseamnă așadar numai a ne lupta cu efectele cauzelor.
[19] Pe cât de puțin i s-ar năzări unui medic să petecească capilarele sparte sau intercalate ale corpului omenesc folosind ac și ață, tot pe atât de puțin ar trebui să se gândească un tehnician să întărească cu piloți și arbuști malurile sfărâmicioase ale unui curs de apă, sau să umple cu ciment fisurile.
În mod remarcabil, tocmai asta se întâmplă...



9 feb. 2018

It' just a dummy

It's just a prop













6 feb. 2018

2 feb. 2018

3 nov. 2017

Fingerbanging

Acum și pentru cetățenii de rând, nu doar pentru criminali.






 Mai ușor, mai securistizat. Mulțumim, Germania!

                                                             

19 sept. 2017

Smash the Debt Ceiling




Because to just keep on raising it is sooooo 2011.

11 sept. 2017

9 sept. 2017

Cutremur! Explozii! Neștiință!

Toată săptămâna, Soarele a făcut așa:













Joi a fost cea mai mare explozie, pe la noi CFR se certa cu Electrica pentru defecțiunile de la luminile de trafic și întârzierile de trei ore.

Între timp, în restul lumii „echipele de savanți” care altminteri sar în fiecare săptămână cu studii despre leușteanul care vindecă depresia și țuica care face bine la inimă, tac mâlc despre furtunile geomagnetice care urmează, și influența lor asupra uraganelor care fac ravagii prin Golful Mexicului. Iar despre curtemurul de vineri din Mexic, tot așa. Că nici măcar nu se știe dacă emisiile de masă coronală (Coronal Mass Ejection) influențează sau nu apariția cutremurelor. E doar încă o coincidență că cerul se lumina în mod ciudat și transformatoarele de curent scoteau scântei, tot în Mexic.

Am eu o ipoteză despre lacuna asta scientistă: „echipele”, „laboratoarele”, „instituțiile” etc. sunt prea ocupate cu lucrul la consensul privind modificarea antropogenică a climei, ca să mai bage în seamă probleme alternative. Desigur, ipoteza mea nu e nici măcar științifică, și de altminteri cine să o verifice, dacă sus menționata competență științifică globală e angajată deja pe alte căi. Mai departe nu mai am nimic de spus, că intru în prea spinoasa problemă filosofică a științei contemporane privind relația dintre Adevăr și Fonduri de Cercetare.